Ce faci cand universul comploteaza impotriva ta si a visurilor tale marete?

Sea StepsEsti sigur ca iti va reusi, in sfarsit, un proiect la care lucrezi cu sinceritate si implicare, de ceva timp! Si stii ca, prin reusita aceasta iminenta, te vei razbuna frumos si constructiv pe toate nedreptatile pe care le-ai intampinat pana atunci. Si iti faci planuri pentru un nou inceput, mai ales ca ca este vorba doar de o chestiune de timp pana cand se va intampla.

Ti-e putin teama sa speri, dar esti optimist si stii ca meriti deznodamantul acesta fericit. Recunosti ca nu va fi deloc usor, ca vei intampina dificultatile specifice oricarui nou inceput, dar astepti momentul 0, cu tot cumulul de trairi si explozii de neprevazut pe care le va aduce.

Uneori te acuzi pentru acest optimism obraznic, scuturi din cap si spui ca nu ti se poate intampla tie, ca natural este sa tremuri de emotie pana in ultima secunda, sa fii cumpatat si sa pui raul inainte, sa te pregatesti si de esec.

Si totusi…iti doresti reusita, stii ca este timpul pentu ea, crezi ca o meriti.

Si totusi….

Aici intra in scena Universul dur, care iti dejoaca planurile, iti spune sec „Nu” si te lasa cu toate gandurile, cu toate visurile si ideile tale marete. Te lasa cu o constructie la gri, ce nu va avea vreodata finisaje. Te lasa cu un melanj de „Nu stiu ce s-a intamplat”, „Nu e drept”, „Proiectul meu nu a fost suficient de bun, m-am amagit degeaba”, „Ce fac acum?”, „Am investit atata energie, atatea ganduri pozitive, m-am daruit cu totul acestui proiect…”

Simti cum aerul se desira jurul tau, cum visurile ti se spulbera ca un castel de nisip uscat de soarele dogoritor, cum lumea se darama…

Ce faci?

Stii ca ar fi la indemana sa iti plangi in pumni si sa iti spui ca de fapt esti incompetent si nimic nu iti reuseste, dar:

Mai intai iti aduci aminte ca ai ceva de nepretuit, mai important si mai maret decat minunatul tau proiect, refuzat pe nedrept: familia, sanatatea! Si nu are cum sa sune cliseic, cand peste tot auzi de tineri cu afectiuni groaznice, de parinti si bunici suferinzi.

Te compatimesit o perioada, asa simti! Asa este natural.

Dar apoi alegi sa iti spui ca TREBUIE sa treci peste acest nou esec, sa te scuturi, sa te analizezi – dupa modelul SWOT, eventual – si sa mergi mai departe. Sa-ti repari bresele, sa devii mai bun, mai puternic. Sa incerci nebuneste si prosteste in continuare, pentru ca STII ca proiectul tau este bun! Foarte bun! Si ca cei care nu ti l-au acceptat nu sunt pregatiti pentru el (am imprumutat aceasta idee de la Iohannis, mi s-a parut cea mai solida idee din campania sa).

Si inghiti in gol…esecul este amar, este acru si iti strepezeste sufletul si mintea.

Dar esti om, esti imperfect, esti destinat alternantei succes-esec, pentru ca, probabil, asa devii complex, matur si pregatit sa intampini noile teste de control ale acestei lumi.

Sursa foto: www.desktopedia.com

Din nou, despre moldoveni!

xin_03210041410437811492123

Problema cu moldovenii revine! Inca un episod care mi-a facut sangele sa imi urce la cap si mi-a dat palpitatii.

Luni seara, astept linistita metroul la Unirii 1, concentrata la telefon, pentru ca citeam ultimile pagini dintr-o carte, cand o hoarda de elevi se apropie zgomotos, si un ghiozdan imi trece razant prin fata. Le fac loc, evident, pentru ca deja se uitau cam urat la mine ca le iau din spatiul personal, si incerc sa imi reiau lectura.

Dar aud de la o domnisoara de vreo 15 ani: „Da, ma, moldovenii chiar sunt prosti. Aia din Transnistria…sa nu vrea ei sa intre in Romania? Da’ eu in general am observat ca sunt mai idioti moldovenii.” Dupa care grupul vesel a inceput declinarea discutiei pe moldovenii din Iasi, Botosani etc.

Simteam nevoia sa-i spun atat de multe acelei pustoaice in acel moment… cum prietena mea din liceu a devenit sefa de promotie la Facultatea de Fizica si face un doctorat in Germania, cum multi fosti colegii de-ai mei moldoveni au reusit nu doar in Bucurestiul asta de care pustoaica este asa de mandra, ci peste tot in tara, si chiar peste hotare, pe la Harvard si Oxford, cum cunosc moldoveni cu o ambitie, o putere de munca, si o minte atat de ascutita, cum nu si-ar inchipui cineva, oameni inimosi si saritori, care te-ar ajuta chiar daca ai fi (culmea!) bucurestean sau ardelean, cum personaje istorice reprezentative despre care invata ea din manuale sunt din Moldova etc etc.

Dar mi-am dat seama ca nu sunt la vreun concurs de dezbatere si ca nu este nevoie de „un avocat al poporului moldovean” in toata aceasta chestiune… Este nevoie doar ca acea pustoaica si colegii ei sa aprofundeze viata mai bine, sa ajunga sa cunoasca oameni, sa ajunga si in alte zone decat cartierele Bucurestiului si sa isi refaca rationamentul cu propriile lor idei, nu cu cele ale adultilor din jurul lor.

Nu ca am eu o cultura pronuntata a apartenentei la o anumita zona geografica (nici macar nu prea ma baga in seama oamenii cand le spun ca sunt moldoveanca, cica Galatiul nu prea se pune…), dar m-am saturat de cliseul acesta ca unii, dintr-o zona geografica, sunt inferiori celorlalti. E drept, se intampla mai des sa aud asta despre moldoveni, dar nici oltenii sau ardelenii nu sunt scutiti, clar!

Mi s-a intamplat sa fiu martora la un episod de „moldo-discriminare” cand am ajuns prima oara in Bucuresti, si de cateva ori bune de atunci… De cele mai multe ori reactionez, intervin, incerc sa schimb ceva in mentalitatea oamenilor, dar desigur, atat timp cat discutia are un ton civilizat. In rest…nu-mi ramane decat sa-i compatimesc pe cei cu astfel de prejudecati.

Este atat de greu sa intelegem ca educatia, autoeducatia, aspiratiile, discernamantul unui om, sistemul sau de valori sunt cele care il definesc, si nu maternitatea in care s-a nascut?

PS: Mi-am dat seama ca si eu am cateva clisee: oltenii stiu sa se distreze ca nimeni altii si sunt extrem de primitori, ardelenii sunt oameni rabdatori si harnici, iar moldovencele (in special cele de peste Prut) sunt extrem de frumoase si de atente cu look-ul lor 🙂

Sursa foto

Alergi, deci donezi!

Etichete

,

Imagine

Am cativa prieteni care obisnuiesc sa alerge, si nu oricum, ci ca la carte: cu echipament adecvat, cu pedometrul porrnit, cu program bine stabilit, cu postarea performantelor pe Facebook. Lor, precum si celor care cunosc astfel de impatimiti ai alergatului, le spun ca acum pot transforma kilometrii parcursi in… viata!

Spitalul Ponderas si cei de la MakeSens PR au initiat o campanie pentru incurajarea romanilor sa faca miscare pentru sanatatea lor si strangerea a 10.000 km alergati, mersi la pas sau pe biciclete. Odata stransi kilometrii, Ponderas va ajuta la tratarea chirurgicala a unui caz grav de obezitate morbida. Florin, pacientul in cauza, nu mai poate face niciun pas si are nevoie de aceasta operatie.

Pana acum s-au strans 6000 de km, iar campania continua pana pe 18 mai, cand va avea loc Semimaratonul International Bucuresti.

Cum donezi kilometri?

Pentru a dona kilometri parcursi (alergati sau mersi) in timpul unei zile, trebuie urmariti 2 pasi simpli: masurarea distantei parcurse cu ajutorul unui pedometru sau a unei aplicatii mobile si postarea pe contul personal de Facebook a numarului de km parcursi, utilizand hashtagul #donezkm.

Mai multe detalii despre campanie si povestea lui Florin sunt aici http://apps.facebook.com/donezkm.

Imagine

Las’ ca merge si-asa…

Am o mare problema cu lucrurile facute pe jumatate. Cu task-urile predate „cum o fi”, cu mentalitati de genul „lasa, ca daca gresesc s-o gasi un prost sa curete dupa mine”. Am alergie la oameni care nu isi fac un scop din a rezolva constiincios un proiect, care nici macar nu isi asuma greselile facute. Ma dezamagesc oamenii pe care propriile greseli nu ii motiveaza sa gaseasca cea mai buna rezolvare, sa refaca totul si mai bine, si mai smart.

Poate sunt de vina si episoadele din copilarie din registrul „rupe, mama, pagina, ca ai gresit M-ul” sau „scrie mai intai pe ciorna si trece apoi totul, frumos, pe curat” sau repetatul poeziei pana cand iesea fara cusur. Si ce daca ar fi ramas o stersatura sau o taietura in tema? Si ce daca mi-as fi facut compunerile in juma de ora, fara sa deschid trei carti ca sa caut expresii interesante si doua carti de citate celebre?

Ar fi fost dramatic pentru mine si pentru constiinta mea, probabil.

Stiu, inteleg ca rutina, volumul mare de sarcini, lipsa timpului ne imprima tendinta de a fenta, de a face lucururile „cum o fi”… O prietena chiar mi-a spus odata: „Mai bine sa-mi predau proiectul  (in cadrul unui concurs) asa, cu mici greseli, decat sa mai stau sa corectez si sa predau prea tarziu „. Am inteles-o. Avea dreptate. Si incerc sa tin minte acest lucru.

Adevarata problema apare atunci cand, prin concesiile pe care ni le permitem, afectam munca, resursele si sperantele unui om. Atunci cand treaba noastra pe jumatate facuta are impact negativ asupra altcuiva. Ca in rest…daca ne-am asuma strict pentru noi insine micile scapari, n-ar fi nicio drama.
Imagine

Poate ca Alina va poate ierta…

Am putut sa accept ca Antena 3 nu mai este un post de televiziune, ci un instrument de propaganda. Am acceptat ca jurnalistii de acolo, oameni inteligenti de altfel, s-au transformat in pitbulli cu spume la gura. Singurul motiv pentru care am continuat sa mai butonez Antena 3 a fost acela ca postul si-a dedicat unele emisiuni olimpicilor romani, elevilor cu rezultate deosebite si sportivilor de elita.

Insa, in momentul in care Mircea Badea (de altfel, un militant al sportului) si Victor Ciutacu jignesc o sportiva de exceptie, o deschizatoare de drum pentru olimpicii romani de la Londra, pentru ca nu a votat, nu mai pot intelege sau accepta nimic!

Doresc sa le transmit acestora ca eu, una, nu le permit sa loveasca in sportivii care ne reprezinta in competitia sportiva suprema, cu mizeriile lor politice. Cred ca au depasit limita bunului-simt! Este suficient ca isi dedica viata unui unic scop politic. Ca o paranteza, nu sunt ei singurii care s-au saturat de Basescu, dar sunt singurii atat de inveninati, incat sa jigneasca tot ce le sta in cale!

Domnilor, daca nu sunteti in stare sa va bucurati de faptul ca suntem reprezentati frumos la Olimpiada, ignorati subiectele de acest fel, rezumati-va la politica pe care o tratati exhaustiv si atat de bine! Asteptati sa vi se curete pata de rautate ce vi s-a asezat pe vedere. Renuntati de acum sa jigniti poate si gimnastele, si baietii din echipa de scrima sau alti sportivi care nu au votat din anumite considerente. Renuntati sa patati sportul cu mizerii care deja nu mai tin de politica!

Si poate ar trebui sa priviti aceasta fotografie, publicata pe antena3.ro.

Lectie eleganta de branding de tara, oferita de Marea Britanie

O eleganta desfasurare de forte britanice se intampla chiar acum la Londra, in cadrul ceremoniei ce deschide Jocurile Olimpice 2012.

Peisaje rurale idilice, marea industrializare, Beatles, James Bond, regina Elisabeta, Peter Pan, Mary Poppins, Mr. Bean, World Wide Web… cu aceste simboluri au ales organizatorii sa se adreseze unei lumi intregi. Iar pe mine m-au captivat, cel putin pana in acest moment al ceremoniei.

Daca la precedentele editii ale JO am avut parte, in ceremoniile de deschidere, in special de momente artistice, de avangarda si stil, apreciez ca englezii lasa metaforele la o parte si ne vorbesc in imagini despre ei, depre trairi si momente marcante, despre cum si-au pus definitiv amprenta asupra unei lumi intregi.

Istoria, naratiunea si muzica reusesc sa spuna povestea unei natiuni. Ok, ii ajuta intr-adevar si background-ul cultural: Marea Britanie este leaganul civilizatiei europene – insa remarc inteligenta cu care britanicii transforma o ceremonie de inaugurare a Jocurilor Olimpice intr-o campanie de promovare a natiunii lor.

Imi place ca in cadrul acestui grandios spectacol, organizatorii au ales sa promoveze sistemul de sanatate, intr-un moment in care foarte multe tari in curs de dezvoltare se confrunta cu probleme in gestionarea acestuia. Imi place ca mi-au reamintit cati pivoti de seama a daruit Regatul Unit al Marii Britanii lumii intregi.

Desigur, nu lipsesc umorul englezesc, povestile de dragoste specifice anilor ’60-’70 si ploaia (autentica)!

Daca organizatorii si-au propus ca o lume intreaga sa rosteasca, dupa vizionarea acestei ceremonii, „Anglia este tare! Englezii au cu ce se mandri”, eu cred ca au reusit. De aceea, jos palaria pentru inteligenta, inspiratie  si originalitate!

P.S: In timp ce urmaream derularea primelor scene ale acestui spectacol, mi-i imaginam pe organizatori prezentand la un pitch ideea organizarii ceremoniei ca un maraton istoric al Marii Britanii …si ma intrebam cu ce alte „povesti” a concurat aceasta idee….Interesant de aflat!

Sursa foto: ProSport.ro

Gimnastica are de invatat de la fotbal (?)

Etichete

, , , , , , ,

Imagine

Performanta deosebita a gimnastelor romance la Campionatul European de la Bruxelles m-a facut mandra de faptul ca sunt conationala cu ele, dar m-a determinat si sa-mi adresez cateva intrebari (retorice, mai degaba):

1. De ce gimnastica – un sport spectaculos, atat de frumos, de plin de stralucire, si cu rezultate excelente – nu suscita la fel de mult interesul romanilor, precum fotbalul? …mai ales ca la fotbal nu avem vreo mare realizare, nici la nivel de echipe de club, nici cu echipa nationala.

Inainte de marele derby Steaua-Dinamo, am auzit nenumarate discutii telefonice, in autobuz sau la metrou, intre suporteri impatimiti: „Daca pierdem (n.r. suporter al echipei Steaua) nu mai avem vreo sansa la titlu, deci tre’ sa fim mari diseara!”, „Ce nasol e cand se decide campionatul asa, pe ultima suta de metri…” sau „Se stie clar ca e blat, Dinamo nu mai are nicio sansa la titlu, deci ii da meciul lui Gigi.” (fraza venita de la un dinamovist).

Este impresionant ca suporterii stiu ce se intampla si totusi au fost pe 50.000 de oameni pe stadion.

2. De ce fetele noastre exceptionale (care au luat patru medalii de aur din cinci posibile si doua de argint la Campionatul European de Gimnastica de la Bruxelles), nu au venituri comparabile cu cele fabuloase ale fotbalistilor, nici macar cu primele dublate? Prin bunavointa guvernului roman, fiecare dintre medaliate a primit dupa campionatul european intre 3.000 si 8.000 de euro, in functie de performantele obtinute (dublu decat primele standard), potrivit Prosport.ro. Putem, oare, vorbi de o comparatie cu veniturile de sute de mii de euro ale fotbalistilor?

Inteleg, fotbalul este un sport de grup si din anumite motive (marturisesc, nu stiu care sunt acelea) are mult mai multi sustinatori decat orice alt sport (cel putin in Romania), iar toata aceasta expunere media face ca miza jocului sa fie mai mare.

Insa, fetele acestea care muncesc incredibil de mult, care fac sacrificii si a caror miza este sa se mentina in topurile mondiale (nu sa se califice la o competitie) sunt mult mai putin prezentate publicului.

Am avut placuta surpriza sa vad ca Antena 3 a dedicat editia din 14 mai a emisiunii Sinteza Zilei, performantelor gimnastelor romance. Emisiunea a fost realizata chiar in Complexul Olimpic de la Izvorani si a fost una deosebit de pozitiva, de plina de emotie si de bun-simt, prin simpla prezenta a gimnastelor si a antrenorilor.

Eu nu gasesc raspuns la niciuna dintre aceste intrebari…Apreciez sportivii, indiferent de disciplina pe care o practica, insa consider ca performanta ar trebui sa fie un criteriu de evaluare in recompensarea acetora.

Iata o recapitulare a prestatiei romancelor la Campionatul European de Gimnastica, Bruxelles, 2012:

Finala pe echipe  – Medalia de aur pentru echipa formata din Sandra Izbasa, Catalina Ponor, Larisa Iordache, Diana Bulimar si Raluca Haidu

Finalele pe aparate:
Sarituri: Medalia de aur pentru Sandra Izbasa
Barna:   Aur pentru Catalina Ponor, argint pentru Larisa Iordache
Sol:       Aur pentru Larisa Iordache, argint pentru Catalina Ponor

Women on web…concluzii si propuneri

La „Women on Web 2012” au triumfat invatamintele, ideile intelepte si nascute din experienta, in detrimentul dezbaterilor asupra noilor tendinte si tehnici din online. A fost o atmosfera relaxata si prietenoasa, nu una de workshop.

Mi-au placut cel mai mult Bogdana Butnar si Cristina Bazavan, doamnele online-ului romanesc (in opinia mea), chiar daca pe cele doua le-am mai ascultat si la alte evenimente.

Cristina ne-a recomandat sa ne setam si sa respectam un set de reguli „de bune maniere” in online, sa renuntam la ego (sa rezisti tentatiei de „a te da mare”) si sa-i lasam pe cei care insista sa aiba ultimul cuvant, sa-l aiba! De asemenea, a subliniat ca este bine sa fii onest, dar elegant in critica. Evident, Cristina ne-a oferit cu eleganta-i specifica si alte invataminte frumoase, pe care va invit sa le consultati pe blogul ei, in articolul „10 reguli care te fac sa traiesti frumos pe online”.

Bogdana Butnar a vorbit despre „epidemia de singuratate” din online, despre mirajul hyper-conectarii „omului din interior”. Pe scurt: un discurs coerent, al unui om talentat si inteligent.

Pentru detalii epice (de-a fir a par), puteti urmari pe site-ul evenimentului inregistrarile celor doua sesiuni. Eu am vrut sa scriu despre ce mi-a atras atentia cu adevarat si despre ce m-a facut sa reflectez la rolul activitatii noastre online.

Ce mi-as dori de la Women on web, editiile urmatoare?

  • Mi-as dori sa ascult mai multi vorbitori din strainatate, care sa prezinte noi tendinte si oportunitati in online.
  • Mi-as dori sa creasca nivelul de informatie in temele propuse, sa existe substanta si noutate in prezentari
  • Mi-as dori ca acea componenta de feminitate a evenimentului sa se reflecte mai bine in temele dezbatute
  • Desigur, mi-as dori sa mai particip:)

    Cat despre organizare, totul a fost impecabil. Felicitari sincere pentru echipa Evensys, pentru atmosfera frumoasa si grija pentru detalii.

Ce astept de la „Women on Web”, editia 2012

Editia de anul acesta a Women on Web (WOW) – conferinta dedicata femeilor active in mediul online romanesc – are loc vineri, 27 aprilie (Bucuresti, Hotel Howard Johnson). Evensys anunta „un eveniment inedit despre web, inspiratie, comunicare, idei, networking, comunicare.”

Conferinta este prezentata de Activia si transmisa live online cu sprijinul Radio Lynx.

Ce imi doresc de la WOW 2012

Particip pentru prima oara la „Women On Web” si recunosc, sunt destul de curioasa de cum va transpare ideea de internet „la feminin” din lucrarile conferintei.

Ce-i drept, cine ar putea exprima mai elegant si mai intens capriciile, nostalgia, ludicul, creativitatea, daca nu femeile? Cine ar putea hiperboliza mai artistic in cadrul unei campanii de comunicare, daca nu o femeie? 🙂

Mi-as dori discutii despre cum poate fi programata creativitatea (in sensul bun), astfel incat sa fie dozata bine in campanii si despre cum putem sa ne cunoastem publicul cat mai bine (consider ca aceasta este marea problema a tuturor comunicatorilor).

Astept cu interes noile oportunitati si tendinte pe care Internetul ni le ofera astazi, asa cum ne promit organizatorii.

Vorbitorii anuntati – Alessandra Stoicescu, Bogdana Butnar, Cristina Bazavan, Cristian Lupsa, Tudor Chirila – sunt oameni inteligenti, creativi si cu un discurs foarte bun. Pe cei mai multi i-am mai auzit vorbind in conferinte despre web. Sunt nerabdatoare sa vad cum vor aborda subiecte despre inspiratie si  creativitate.

Si, desigur, imi doresc oportunitati de colaborare si networking, imi doresc sa intalnesc oameni interesanti, creativi si faini!

Fie vorba intre noi, creativitatea este chiar mai interesanta la feminin, nu?

Si, in final, iata cum a ilustrat un speaker al evenimentului international „Social Media Week”, diferenta dintre femei si barbati in online: „Men are from Foursquare and Women are from Facebook„.

Sursa foto: Guardian.co.uk

(protest personal) Implantul de bun-simt…

Implant de bun simt

…poate fi realizat de catre oricine, cu o singura conditie: il poate administra doar pe propria persoana!

…este usor de realizat, nu este dureros, cu toate acestea necesita anestezie totala pentru anihilarea egoismului si a orgoliului exacerbat.

…ustensilele necesare in timpul interventiei sunt: auto-educarea spiritului si a mintii, rabdarea si politetea.

…castiguri colaterale implantului: prin exersarea sinceritatii si a altruismului, implantul de bun-simt te transforma intr-un om adevarat.

…cui ii este recomandat? Unora le ajunge o injectie cu o doza medie de bun-simt, dar cei mai multi au nevoie de implant total.

…in ce situatii este recomandat sa porti implantul de bun-simt?

In situatii de zi cu zi

  • in transportul in comun, pentru a nu-ti face simtita prezenta mai mult decat ar fi nevoie
  • pe strada, pentru a nu lasa dovezi ale trecerii tale prin anumite zone

…dar mai ales in relatiile cu oamenii:

  • la locul de munca
  • la cursuri
  • in afaceri
  • cu prietenii
  • cu vanzatoarea de la magazinul de haine
  • etc.

De ce avem nevoie de implantul de bun-simt?

  • pentru ca auzim din ce in ce mai rar „Te rog” si „Multumesc”, doua cuvinte atat de simple, dar atat de puternice.
  • pentru ca gramatica a devenit un concept uitat si pentru ca nici nu mai intelegem de ce am avea nevoie de regulile sale
  • pentru ca ni se pare ca totul ni se cuvine, ca suntem centrul universului, ca atunci cand pocnim din degete toti ceilalti ar trebui sa-si abandoneze proiectele si sa ne serveasca.
  • pentru ca prietenia a devenit o oportunitate, o scara pe care ne cataram meschin pentru a ne atinge obiectivele.
  • pentru ca oamenii merita sa fie tratati cu bunavointa, pentru ca te simti atat de bine cand le oferi tot ce ai mai bun in relatia cu ei! (sau asa cred eu)
  • pentru ca am uitat sa ascultam si este grav! Nu totul se raporteaza la noi! Daca cineva iti impartaseste niste framantari, nu o face pentru ca tu sa reorientezi problema spre tine, ci pentru ca simte nevoia sa discute cu cel pe care il considera prieten.
  • pentru ca nu mai intelegem competitia si de aceea avem tendinta sa sabotam eforturile unei persoane cand ne simtim pozitia amentintata.
  • pentru ca ne-am dezvoltat un crud instinct de a critica, de a judeca si de a pune etichete.

PS: Implantul de bun-simt nu este definitiv, ci trebuie autoadministrat permanent, atunci cand scade nivelul de bunavointa, sinceritate si rabdare!

Sursa foto: http://www.etowndental.com