Sea StepsEsti sigur ca iti va reusi, in sfarsit, un proiect la care lucrezi cu sinceritate si implicare, de ceva timp! Si stii ca, prin reusita aceasta iminenta, te vei razbuna frumos si constructiv pe toate nedreptatile pe care le-ai intampinat pana atunci. Si iti faci planuri pentru un nou inceput, mai ales ca ca este vorba doar de o chestiune de timp pana cand se va intampla.

Ti-e putin teama sa speri, dar esti optimist si stii ca meriti deznodamantul acesta fericit. Recunosti ca nu va fi deloc usor, ca vei intampina dificultatile specifice oricarui nou inceput, dar astepti momentul 0, cu tot cumulul de trairi si explozii de neprevazut pe care le va aduce.

Uneori te acuzi pentru acest optimism obraznic, scuturi din cap si spui ca nu ti se poate intampla tie, ca natural este sa tremuri de emotie pana in ultima secunda, sa fii cumpatat si sa pui raul inainte, sa te pregatesti si de esec.

Si totusi…iti doresti reusita, stii ca este timpul pentu ea, crezi ca o meriti.

Si totusi….

Aici intra in scena Universul dur, care iti dejoaca planurile, iti spune sec „Nu” si te lasa cu toate gandurile, cu toate visurile si ideile tale marete. Te lasa cu o constructie la gri, ce nu va avea vreodata finisaje. Te lasa cu un melanj de „Nu stiu ce s-a intamplat”, „Nu e drept”, „Proiectul meu nu a fost suficient de bun, m-am amagit degeaba”, „Ce fac acum?”, „Am investit atata energie, atatea ganduri pozitive, m-am daruit cu totul acestui proiect…”

Simti cum aerul se desira jurul tau, cum visurile ti se spulbera ca un castel de nisip uscat de soarele dogoritor, cum lumea se darama…

Ce faci?

Stii ca ar fi la indemana sa iti plangi in pumni si sa iti spui ca de fapt esti incompetent si nimic nu iti reuseste, dar:

Mai intai iti aduci aminte ca ai ceva de nepretuit, mai important si mai maret decat minunatul tau proiect, refuzat pe nedrept: familia, sanatatea! Si nu are cum sa sune cliseic, cand peste tot auzi de tineri cu afectiuni groaznice, de parinti si bunici suferinzi.

Te compatimesit o perioada, asa simti! Asa este natural.

Dar apoi alegi sa iti spui ca TREBUIE sa treci peste acest nou esec, sa te scuturi, sa te analizezi – dupa modelul SWOT, eventual – si sa mergi mai departe. Sa-ti repari bresele, sa devii mai bun, mai puternic. Sa incerci nebuneste si prosteste in continuare, pentru ca STII ca proiectul tau este bun! Foarte bun! Si ca cei care nu ti l-au acceptat nu sunt pregatiti pentru el (am imprumutat aceasta idee de la Iohannis, mi s-a parut cea mai solida idee din campania sa).

Si inghiti in gol…esecul este amar, este acru si iti strepezeste sufletul si mintea.

Dar esti om, esti imperfect, esti destinat alternantei succes-esec, pentru ca, probabil, asa devii complex, matur si pregatit sa intampini noile teste de control ale acestei lumi.

Sursa foto: www.desktopedia.com

Anunțuri